Tentative de altoire a electronicii pe sound/ul folcloric romanesc sau local au mai existat. De la DJ Phantom, Future Groove, Shukar Colectiv, fara sa luam in calcul tot turbo-folk/ul romanesc si nici proiectele comerciale (gen Ro-Mania, Etno, Rustic, care nu aveau nici o preocupare legata de sound, ceea ce faceau era doar un colaj de preseturi pe care se aplica o melodie populara), au existat artisti care sa incerce sa exploreze si zona folclorului. Future Sound of Gutza (la care au colaborat DJ Radhoo si Dru Klein) a fost un proiect care s-a auzit si in cluburi dedicate sound/ului house, Shukar Colectiv a facut valuri si a fost o incercare si mai serioasa de colaborare intre traditia locala si inovatia globala. Mai nou am auzit si la Rochite (care mi-a si recomandat albumul) o abordare in acest sens, mai putin folclor cat melodioare si cantecele de copii locale asezonate cu beaturi facute din field recording, dar cu intentia marturisita de a crea un sound electronica pornind de la elemente locale. Primele incercari (mai ales DJ Phantom) au facut o lipeala intre cele doua universuri, in stilul vechii scoli de sampling a la P Diddy: loop semplat, beat si melodie moderna. Shukar Colectiv a dus mai departe ideea, imprumutandu-i pe Tamango, Napoleon si Clasic pentru niste beaturi create special pentru improvizatiile lor. Intr-un fel sau altul, poate din lipsa de timp, sau din nevoia de ocultare a conceptului din spatele proiectelor, publicul nu a fost facut constient de directia asta. Sau nu era inca pregatit ca sa auda o declaratie de intentie de acest gen. Nu a aparut explicit ideea ca intoarcerea la originile sound/ului local e unul din cele mai bune lucruri de facut daca vrei sa ajungi global si sa rezisti mai mult de un cincinal pe piata de muzica electronica contemporana.
Subcarpati face un pas si mai departe si mai adanc. Intr-un sens mai purist si mai romanesc decat au facut-o predecesorii. Pe albumul pus la liber aici, versurile si muzica sunt deja modulate pe traditia folclorica romaneasca. In spatele proiectului e Bean, de la Suie Paparude, pe album colaboreaza si Mara, avem si versuri in aromana. Traditia lor e si hora, si doina. Folclor inseamna la ei muzica populara veche. Nu turbo folk, nu manele. MC/ul rapaie bocete si doine, si creeaza versuri originale care isi reclama sursa. Explica in versuri descoperirea bogatiei muzicii populare, intentia pe care o are facand acest album, etc. Toate in cel mai curat canon popular. E o arta poetica acolo, asumata, cu tot cu tatonarile si ezitarile de inceput. Insa oamenii vin cu un background solid din ambele zone, si din cea de rap si din cea de folclor. Per total un sound hibrid foarte bine integrat. Nu mai sesizez cusatura dintre doua traditii care nu au nimic in comun. Sunt sample populare, dar oamenii au facut efortul sa cante versuri si muzica populara, nu doar sa sempleze niste artisti. Restul o sa fie istorie. Ce se intampla aici chiar e un nou capitol in muzica romaneasca. Si un inceput de platforma teoretica, cu radacini locale, dincolo de goana dupa sincronism.
Un cuvant din partea autorilor:
"Inainte sa dai play, trebuie sa stii ca albumul nu e despre teritorialism si nici despre protocronism, cu toate ca sunt folosite elemente folclorice traditionale romanesti. Albumul este despre un tanar roman care a gasit un izvor de energie pozitiva in aceasta muzica, un izvor de energie ce ne poate da un tel comun, respectiv o constiinta comuna. Si suntem in momentul si in tara in care este nevoie disperata de un punct comun intre oameni. Si niciun politician, niciun erou national (fals sau adevarat), niciun om de istorie nu o sa poata sa spuna mai bine decat muzica asta ce e Romania."
Big up! Sau, ca sa respectam etosul albumului: "Haiducie frate e străşnicie albumu…mana sus!!" (zice un comment al lui Arcg pe site/ul trupei).
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu